Echilibrul permite menținerea stabilității corpului atunci când stăm în picioare, mergem, schimbăm direcția sau ne ridicăm de pe un scaun. Pentru această abilitate, organismul combină informații provenite de la vedere, urechea internă, mușchi, articulații și sistemul nervos. Atunci când unul sau mai multe dintre aceste mecanisme sunt afectate, instabilitatea poate crește, iar odată cu ea și riscul de cădere.
Problemele de echilibru devin mai frecvente odată cu înaintarea în vârstă, dar nu trebuie considerate o consecință inevitabilă a acesteia. Scăderea forței musculare, unele medicamente, tulburările de vedere, afecțiunile neurologice sau vestibulare și chiar anumite obstacole din locuință pot contribui la căderi. Evaluarea factorilor individuali și menținerea capacității fizice pot avea un rol important în prevenție.
De ce se poate deteriora echilibrul?
Menținerea poziției corpului depinde de colaborarea mai multor sisteme. Ochii oferă informații despre mediul înconjurător, sistemul vestibular din urechea internă contribuie la perceperea poziției și mișcării capului, iar receptorii din mușchi și articulații transmit informații despre poziția membrelor.
Forța musculară este la fel de importantă. Mușchii picioarelor și ai trunchiului ajută corpul să reacționeze rapid atunci când apare o pierdere de stabilitate. O persoană cu musculatură slăbită poate avea dificultăți în corectarea poziției după ce se împiedică sau calcă pe o suprafață neregulată.
Afecțiunile neurologice, problemele articulare, amețeala, tulburările de vedere și anumite boli ale urechii interne pot influența suplimentar echilibrul.
Forța și mobilitatea contează în prevenirea căderilor
Exercițiile pentru echilibru sunt utile, însă prevenția nu ar trebui să se concentreze exclusiv asupra capacității de a sta într-un picior. Forța musculară, mobilitatea și coordonarea contribuie împreună la stabilitatea necesară activităților cotidiene.
Exercițiile de ridicare controlată de pe scaun, mersul și activitățile care întăresc musculatura membrelor inferioare pot face parte dintr-un program adaptat. Antrenamentul trebuie ales în funcție de condiția fizică și de problemele medicale existente.
Persoanele care au căzut deja, se simt foarte instabile sau au afecțiuni care le limitează mobilitatea ar trebui să evite exercițiile dificile efectuate fără supraveghere. Un kinetoterapeut poate evalua capacitatea funcțională și poate stabili o progresie sigură.
Medicamentele pot influența stabilitatea
Unele tratamente pot provoca amețeală, somnolență sau scăderea tensiunii arteriale, factori care pot crește probabilitatea unei căderi. Riscul poate fi mai important atunci când sunt utilizate mai multe medicamente simultan.
Este util ca tratamentul să fie revizuit periodic împreună cu medicul, mai ales dacă au apărut amețeli, episoade de instabilitate sau căderi după introducerea ori modificarea unei terapii. Medicamentele prescrise nu trebuie însă întrerupte din proprie inițiativă.
Și consumul de alcool poate afecta coordonarea, timpul de reacție și capacitatea de apreciere a obstacolelor, amplificând riscul în anumite situații.
Locuința poate ascunde factori de risc
Prevenirea căderilor presupune și verificarea mediului în care persoana se deplasează zilnic. Covoarele care alunecă, cablurile aflate pe traseele de mers, obiectele lăsate pe podea și iluminarea insuficientă pot transforma o deplasare obișnuită într-o situație riscantă.
Baia și scările necesită o atenție specială. Suprafețele umede pot deveni alunecoase, iar lipsa unui punct stabil de sprijin poate îngreuna deplasarea. Barele de susținere, balustradele bine fixate și iluminarea adecvată pot fi utile în funcție de nevoile persoanei.
Încălțămintea contează, de asemenea. Pantofii stabili, bine fixați pe picior și potriviți activității oferă, în general, mai multă siguranță decât încălțămintea instabilă sau care alunecă ușor.
Vederea și auzul merită evaluate
O vedere insuficient corectată poate îngreuna identificarea treptelor, diferențelor de nivel și obstacolelor. Controalele oftalmologice periodice și utilizarea corectă a ochelarilor prescriși pot contribui la deplasarea în siguranță.
Problemele vestibulare pot produce vertij sau instabilitate și necesită evaluare medicală. Senzația persistentă că încăperea se rotește, dezechilibrul apărut brusc sau modificările importante ale mersului nu trebuie puse automat pe seama vârstei.
O cădere poate fi un semnal important
O cădere fără consecințe grave poate fi tentant de ignorat, însă circumstanțele în care s-a produs merită analizate. Uneori există o explicație evidentă, precum un obstacol, dar alteori căderea poate fi asociată cu slăbiciune musculară, tensiune arterială scăzută, tulburări de vedere sau efecte medicamentoase.
Pierderea bruscă a echilibrului însoțită de slăbiciune sau amorțeală pe o parte a corpului, dificultăți de vorbire, tulburări importante de vedere ori o durere de cap severă și neobișnuită necesită evaluare medicală urgentă.
Echilibrul este o abilitate care poate fi susținută prin activitate fizică adaptată, menținerea forței musculare și reducerea factorilor de risc din mediul zilnic. Căderile nu ar trebui acceptate pur și simplu ca o parte normală a îmbătrânirii. Informarea corectă, evaluarea medicală atunci când apare instabilitatea și colaborarea cu un medic sau kinetoterapeut pot contribui la păstrarea mobilității, independenței și siguranței pe termen lung.
Sursa: BlogUrban
